Sala Fantasio a Teatrului de Stat, Constanţa (1927)

Adresa: Bd. Ferdinand 11, Constanţa, 900726

Este o clădire de colţ, cu plan în L, cu latura principală spre Bd. Ferdinand/str. Mihai Viteazul şi latura scurtă spre Parcul Primăriei. Acces principal dinspre Bd. Ferdinand, acces secundar prin latura scurtă a clădirii. Faţada principală combină elemente ale stilului realismului socialist cu rapeluri discrete la memoria arheologică a locului. Astfel, zona foaierului este tratată în stilul, atât de îndrăgit în anii '50 ai secolului XX, al porticului cu arcade în plin cintru, cu conturul subliniat de profile şi cheia marcată de consolă cu acant. Între arcade sunt pilaştri cu capiteluri cu frunze de acant şi volute; de o parte şi alta a porticului faţada are parament de registre orizontale în tencuială şi două vitrine pentru afişe cu ancadramente în tencuială şi frontoane triunghiulare. Foaierul este supraînălţat de o terasă cu parapet cu baluştri, care suplineşte spaţiul, modest ca dimensiuni, al spaţiilor de primire; trei deschideri dreptunghiulare, încadrate de pilaştri aplatizaţi permit accesul dinspre sală spre terasă. Frontonul triunghiular format de acoperişul în două ape are conturul subliniat de profilaturi şi este întrerupt de binecunoscutul simbol al teatrului – cele două măşti adosate, subliniat de o cornişă semicirculară. Faţadele laterale au parament de registre orizontale în tencuială şi deschideri cu ancadramente cu profile simple şi sunt înviorate de o friză de panouri traforate, cu rozete. Partea supraînălţată a sălii are faţadele laterale ritmate de pilaştri aplatizaţi, geminaţi.

Sala de spectacole, cu o capacitate de 260 de locuri, este o sală de tip italian, în amfiteatru continuu, cu circulaţii laterale, un rând de loji de fund şi balcon. Cabinele tehnice sunt amplasate în zona balconului, iar luminile, deasupra scenei şi pe lateralele sălii. Scena are buzunare laterale. Un amplu spaţiu tehnic se întinde sub scenă şi sub jumătatea anterioară a sălii. Pereţii sunt acoperiţi de panouri de panel şi material fonoabsorbante, iar plafonul tencuit are conturul subliniat de profile. Sala este înconjurată, pe trei părţi, de foaier şi spaţiile de debuşare. Foaierul şi spaţiul de debuşare spre strada Mihai Viteazul au o decoraţie arhitecturală mai bogată. Două rânduri de arcade pe pilaştri împart foaierul în trei zone longitudinale. Spaţiile spre stradă, respectiv spre sală au plafoanele decorate cu profilaturi laterale rectangulare, dublate de denticuli, arcadele au cheile marcate de console în S şi contururile subliniate de profile, aceleaşi profile subliniind şi muchiile pilaştrilor. Zona mediană are o decoraţie mai elaborată: laturile înguste ale acesteia au trecerile spre spaţiile de debuşare subliniate de arcaturi şi încadrate de panouri cu oglinzi. Pilaştrii de pe laturile lungi au capiteluri profilate pe care se descarcă profilaturile care subliniază conturul arcadelor, iar fusurile sunt decorate cu oglinzi. Între arcade se află medalioane cu rozete. Grinzi transversale împart plafonul în panouri care au, pe contur, profilaturi rectangulare dublate de denticuli; colţurile panourilor sunt marcate de bumbi; medalioane cu împletituri alternează cu corpuri de iluminat cu motive vegetale stilizate. Spaţiile de debuşare, cu compartimente denivelate care sugerează structura sălii, au plafoanele conturate de profile şi deschiderile laterale marcate de console cu volute.