Teatrul Național, Târgu Mureș (1973)

Clădirea Teatrului are plan în L, cu latura principală (latura scurtă) spre Piaţă şi latura lungă spre strada Aurel Filimon.   Latura principală, vizibilă din Piaţă, este ocupată de sala de spectacole şi spaţiul de recepţie dezvoltat pe două niveluri înalte.  Cealaltă latură a clădirii, cu trei niveluri, este  ocupată de spaţiile de  pregătire a spectacolelor, care cuprind şi o curte interioară necesară manevrării şi degajării decorurilor.

Faţada principală, orientată spre Piaţa Trandafirilor, este dominată de forma foarte elaborată a uşilor de la intrare şi de forma general-concavă, cu suprafaţa mediană vitrată, a nivelului doi al foaierului.  Faţadele laterale sunt ritmate de schimbările de planuri şi de ferestrele înguste iar faţada posterioară de cele două registre de ferestre.  Acoperişul cu multiple pante  accentuează  dinamica volumului general al clădirii.

Sala de spectacole, cu o capacitate de  600 de locuri, este o sală de tip italian, în amfiteatru continuu, cu circulaţii laterale şi un număr redus de loji: câte trei loji laterale şi trei loji de fund.   Scena are numai două buzunare – lateral şi de fund.   În ceea ce priveşte spaţiile pentru pregătirea spectacolelor, s-a încercat gruparea spaţiilor destinate actorilor   şi serviciului administrativ al teatrului pe trei laturi ale curţii interioare, spaţiile necesare pregătirii, depozitării şi manevrării decorurilor fiind amplasate pe cea de-a patra latură a curţii şi în curtea interioară.  

Interioarele spaţiilor de primire şi sala, concepute de proiectanţi în spiritul eleganţei decoraţiilor celor două clădiri publice reprezentative ale oraşului – Palatul Culturii şi Prefectura –  se remarcă prin deosebita calitate a execuţiei şi atenţia acordată finisării detaliilor. Foaierul, gândit ca un spaţiu aproape capsulat,  este dispus pe două niveluri care comunică prin două elegante scări elicoidale. Parterul, care se remarcă prin tratarea îngrijită a pavimentului, adăposteşte bufetul şi garderoba, nivelul doi al foaierului fiind tratat prin excelenţă ca spaţiu de reprezentare: ferestrele înalte, în ancadramente late din lemn lustruit, alternează cu pereţii acoperiţi cu tapiserii cu motive predominant vegetale, plafonul din lemn are multiple modificări de plan, sugerând forme gotice, completate de intrarea la lojile de fund, care sugerează tubulatura unei orgi;  corpurile de iluminat globulare   accentuează aspectul festiv al interiorului. Mobilierul împrumută detalii din repertoriul de forme al barocului.

Sala de spectacole preia de la foaier plafonul din lemn, cu multiple modificări de plan şi ciorchinii de corpuri de iluminat globulare, aspectul festiv fiind aici accentuat de preţiozitatea cromaticii şi materialelor scaunelor – catifea de un roşu diluat şi tetiere de mătase brodată.