Pavilion H, Parcul Herăstrău, București (1963-1964)

Clădirea de plan dreptunghiular alungit, dezvoltată pe orizontală şi acoperită cu o suprafaţă ondulată, este dispusă pe direcţia nord-sud, paralel cu curbele de nivel.

Faţadele sunt diferite ca tratare: la vest, pe latura acceselor dinspre parc - panouri traforate, dispuse în dinţi de fierăstrău şi realizate prin întreţeserea unor casete prefabricate din beton; la est, spre lac – o suprafaţă complet vitrată ritmată de pile verticale îmbrăcate în cărămidă, contrastând cu un mare plin de asemenea din cărămidă; spre sud - o amplă verieră cu nervuri verticale din beton, intersectată cu un plin din zidărie tencuită; spre nord – un perete opac din cărămidă perforat de un unic gol pătrat, tratat cu acelaşi riflaj de nervuri verticale.

Interiorul, destinat la origine expunerii unor obiecte de mari dimensiuni (utilaje industriale), este conceput ca o amplă hală acoperită cu o boltă plată susţinută de arce segmentale. Speculând panta terenului, spaţiul pavilionului este organizat pe două niveluri: un parter general care ocupă întreaga suprafaţă construită la sol si un etaj parţial în formă de “U” care îmbracă sala de expunere pe trei laturi, lasând liberă latura lungă orientată spre lac.