Teatrul de vară şi Parcul Bazilescu, București (1952 -1953)

Teatrul de vară, edificiu realizat în Bucureşti cu ocazia Festivalului Tineretului din 1953   (Al III-lea Congres Mondial al Tineretului şi al IV-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor) face parte dintr-un ansamblu de dotări costruite în aceeasi perioadă, pe Bulevardul Bucureştii Noi, reprezentative pentru arhitectura stalinistă. Parcul în suprafata de 17 hectare, amplasat pe latura de vest a bulevardului, a fost reamenajat în 1953 ,pentru a  oferi  noii construcţii „cadrul verde” adecvat, aleea principală şi cele ce înconjurau teatrul fiind  gândite ca foyere în aer liber menite să pună în valoare obiectul de arhitectură. 

Teatrul este amplasat în capătul aleeii  principale est-vest, în centrul de greutate al parcului. Volumul închis, al anexelor scenei, constituie capul de perspectivă al aleii , pe când lateralele şi zona accesului secundar, caracterizate prin transparenţă, se încadrează discret în vegetaţia înconjuratoare. Faţada principală, corespunzând anexelor scenei, este marcată de frontonul încununat cu o liră. Masivitatea acestui corp de clădire şi neajunsurile generate de poziţionarea teatrului s-au remediat prin adoptarea unei dispoziţii periptere ce asigură unitatea ansamblului.

Utilizarea aceleiaşi coloane   cu bază şi piedestal pe faţada principală, cu piedestalul angajat  în înalţimea peretelui de susţinere al rambleului amfiteatrului- pe conturul exterior- şi fără piedestal pe conturul interior al porticului ce inconjoară amfiteatrul,  creează un antablament continuu cu cornişa la cota 7.50 m. Ordinul utilizat, “de proporţii, compoziţie şi detalii originale, provine din forme clasice, în interpretarea ce li s-a dat în ţara noastră. Porticul general este întrerupt de pavilioane laterale decroşate, cu fronton şi arcadă între doi pilaştri, ce marchează accesele principale. Accesul secundar, pe latura opusă, în axul amfiteatrului,se făcea printr-un un pavilion decroşat, cu trei intercolonamente mărginite de plinuri masive.

Tema de proiectare iniţială cerea realizarea unui teatru în aer liber cu o capacitate de 2000 de locuri având caracterul unui teatru de estradă. Ulterior,  numărul  anexelor a fost amplificat . Scena dispune de buzunare laterale si are planşeul liber dedesubt pentru a permite amplasarea unor trape. Orchestra este aşezată sub nivelul scenei. Corpul anexelor scenei ,cuprinzând: cabine pentru actori şi figuraţie şi un foyer al actorilor la ultimul nivel, are o înălţime la cornişe de 15m.

Cele 2000 de  locuri au fost amplasate în gradene (1800 locuri) şi într-o galerie acoperită, fiind suplimentate de foaiere  acoperite. Denivelarea necesară realizării curbei de vizibilitate a  gradenelor s-a creat prin excavaţie şi ridicarea pamântului în jurul săpăturii. Conformarea amfiteatrului se inspiră din cea a teatrului în aer liber din parcul Frunze, din Soci, cu parterul în pantă cu bănci paralele cu scena, desparţit de un parapet jos de zidărie de balconul cu gradene concentrice.

Structurat pe baza principiilor de compoziţie clasică, obiectul de arhitectură  se caracterizează prin claritate şi echilibru.  Scara monumentală, însă adecvată cadrului natural, graţia compozitiei, rapoartele între decoraţie şi elementele arhitecturale fac din Teatrul de vară din parcul Bazilescu  o cladire armonioasă,  de o remarcabilă coerenţă stilistică, impecabil încadrată în peisajul parcului.